- Cultural - nr. 220 / 9 Noiembrie, 2007 Istoric, arheolog, eseist, filosof al culturii, creator de scoala, organizator de institutii, conducator de reviste, mesager al patriei sale in diverse comunitati academice ale lumii, Vasile Parvan a fost un savant ce s-a impus in toate domeniile abordate, castigandu-si prestigiu si simpatii pretutindeni. La 28 septembrie 1882, in localitatea Perchiu, comuna Huruiesti, judetul Bacau, s-a nascut Vasile, fiu al lui Andrei Parvan si Aristita, nascuta Chiriac. In 1900 este absolvent al sectiei clasice a Liceului "Codreanu" din Barlad, dupa care continua studiile la Facultatea de litere, istorie si filosofie, din cadrul Universitatii din Bucuresti. Ca student a avut profesori de exceptie, printre care Nicolae Iorga, I. Bogdan, Dimitrie Onciu, Simion Mehedinti. In timpul studentiei manifesta inclinatii spre istoria medievala si moderna publicand articole despre Bogdan Voda, Stefan cel Mare, Cuza Voda, Papiu Ilarian etc. Intre anii 1904-1909 este bursier la Universitatea din Jena si Berlin, unde a obtinut o pregatire deosebita in toate disciplinele antichitatii - de la arheologie, epigrafie, numismatica, critica de texte, pana la deprinderea de a sintetiza idei si de a urmari firul marilor deveniri istorice. Teza de doctorat "Despre nationalitatea negustorilor din imperiul roman", o sustine in 1909 la Breslau cu profesorul Conrad Chicorius, ilustrul exeget al Columnei Traiane. Lucrarea se constituie intr-o monografie bazata pe un material epigrafic vast, privitor la toate provinciile Imperiului roman si tratata critic in lumina unei conceptii istorice realiste. Tot in 1909 publica lucrarea Marc Aurelius Versus Caesar si L. Aurelius Commodus, in care se ocupa de filosofia stoica a lui Marc Aureliu. In acelasi an 1909 este incadrat la Universitatea din Bucuresti la catedra de istorie antica si epigrafie. La catedra s-a dovedit un maes