Episodul 7. Un oaspete nepoftit
Contempla titlurile fara sa le citeasca, mangaindu-le cu privirea ca pe o opera de arta de o valoare inestimabila, un tablou sau o statueta... Pana una-alta o sa mearga pe mana magicianului asta ghebos, tot asa cum pana de curand a mers pe mana marelui poet national, trecut de-acum de varsta pensionarii, macar ca nu se da batut; va trebui insa usor-usor sa se retraga ca sa-si definitiveze opera, maestre, pe toti ne-asteapta asta, definitivarea, bilantul, punerea-n ordine in locul de verdeata si racoare unde ne trimite cine ne-o fi facut asa falnici si geniali, maestre, pitici dati dracului, care rezista, cum spuneai. ..
Vorba vine c-ar merge pe mana unuia sau a altuia. Ba tocmai ca ei merg pe mana lui. Blocada-i munca lui, opera lui, rod al inspiratiei unui proiect curajos si generos - si totusi, cine la mana cui sta?... Ii dadea mana sa se indoiasca, ce tampenie, parca s-ar fi scris de una singura revista asta; pe undeva asa era si ar fi fost de inteles cu avalansa naucitoare de evenimente de tot felul si rasturnari senzationale insufletind un spectacol grandios, de un dramatism grotesc incedibil; toata lumea-i cu ochii pe noi, deh, pe jumatate era constient ca-i in primul rand meritul acestui spectacol sau poveste de care lumea-i avida, infometata, iar revista nu facea decat sa preia si sa redea, pai toata povestea asta cu lovitura de stat si revolutia furata, care-n pofida evidentei faptelor sau dezvaluirilor presei, nu adera la ea decat o minoritate, incat nu poti sa nu-i dai dreptate dobitocului ala de maestru, cu previziunile lui sumbre, cum ca nu ne asteapta vremuri bune, ceea ce pe el, pe Emanuel, n-ar avea cum sa-l afecteze, ba tocmai dimpotriva...
Intr-o zi Codrut ii spuse de cineva care voia neaparat sa-l vada. Tipu' spunea ca l-ar cunoaste, pretindea ca ar fi prieteni, nu, ca sa discute neaparat c
