Departamentul de Stat al SUA a fost nevoit să admită că angajaţii săi nu vor să preia posturi diplomatice la Bagdad. Prin urmare, secretarul de Stat Rice a anunţat că va trimite la post în capitala irakiană diplomaţi americani, chiar dacă aceştia nu vor. Pe 31 octombrie, acest anunţ a adunat, mai mult sau mai puţin spontan, un număr mare de angajaţi ai Departamentului de Stat într-un fel de şedinţă fără precedent în care Arnold "Jack" Croddy, angajat de 36 de ani în Departament, actualmente Director al Oficiului pentru Libertate Religioasă, a reproşat conducerii: "Una este ca un diplomat să creadă în ceea ce se întîmplă acolo şi să fie trimis pentru că se oferă şi alta este să trimiţi forţat pe cineva acolo. Asta echivalează cu o condamnare la moarte şi voi ştiţi asta. Cine ne va creşte copiii dacă vom fi ucişi sau răniţi?".

Imediat, reacţiile în mediile extradiplomatice s-au împărţit. Cei care contestă războiul din Irak au evidenţiat acţiunea diplomaţilor ca pe o nouă dovadă (a cîta?) a falimentului politicii externe a administraţiei Bush şi, tacit sau cu vorbe, au aprobat acţiunea lor. Puţinii neoconservatori ireductibili care se mai pot auzi în media americană indică, simplu, soluţia demisiei pentru cei care nu cred în politica Guvernului şi, mai departe, sugerează existenţa unei obligaţii de disponibilitate pentru sacrificiu în cazul diplomaţilor. Desigur, nu este o obligaţie atît de evidentă precum în cazul militarilor, dar ceva de genul acesta. Pe lîngă miile de soldaţi americani ucişi, 4 diplomaţi ai Departamentului au căzut la datorie din 2004 încoace în Irak, adăugîndu-se altor sute de diplomaţi americani care, de la fondarea Departamentului în 1784-1789, şi-au pierdut vieţile servindu-şi ţara la datorie. Gestul prin care cei precum Croddy vor să se eschiveze de la datoria de a ocupa posturile diplomatice din capitala Irakului pare ruşinos din ace