A existat si exista un puternic curent crucisator in presa romaneasca, un curent care ar putea fi caracterizat cu trei fraze: un grup care secreta "etica" pe banda rulanta; sint oameni care fac bani seriosi din atitudini nejurnalistice sau antijurnalistice; este rodul unei mai vechi demagogii care ii implica tot timpul pe "cei multi".
Etica CTP este una tipica pentru mai multe zone din Romania ultimilor 20 de ani. Sint tratate, prin Clubul Roman de Presa, cu mare seriozitate, scandaluri minore din presa romaneasca si ramin aproape neatinse abuzuri grave, situatii fara iesire pentru jurnalistul de rind.
Celebra grimasa a lui Cristian Tudor Popescu, lehamitea de luptator obosit al dreptatii, a devenit de-a lungul timpului o incredibila linie de productie banoasa pentru afacerile jurnalistice. De aici a iesit si o frumoasa struto-camila, CRP, o asociatie patronala care apara drepturile jurnalistilor (sic!).
Mai avem de-a face si cu o imagine romaneasca a "stingii", cu aparenta saraca si cinstita ca un vehicul excelent pentru bani seriosi.
Atitudini nejurnalistice sau antijurnalistice. "Adevarul" "vechi" practica intens publicitatea fara "P", nemarcata, in timp ce reprezentantii lui explodau de principii la televizor fara incetare (o faceau si altii, dar nu predau deontologie - nu c-ar fi o scuza).
Chirieac scrie la "Gandul" editoriale impotriva unor firme care concurau cu propriile afaceri si apoi apare incruntat la televizor pentru a salva "banul public" din ghearele caracatitei. Atentie, nu vreau sa spun ca toate bubele din capul presei s-au concentrat pe fosta echipa de la "Adevarul", actualmente "Gandul".
Doar ca CTP si echipa au devenit un fel de stampila aplicata de televizor presei romanesti. Jurnalismul a intrat in disolutia televizata usor de prevazut - acea situatie in care jurnalismul disc
