42 de ani, familie înlesnită, Neuilly-sur-Seine, adică un fel de Băneasa a Parisului, mama traducătoare de Barbara Cartland, tatăl, head-hunter. Licee mari, Institutul de studii politice, master în marketing şi, hop, publicitate. Celebrul slogan "Uită-te în ochii mei!" spus de Eva Herzigova îmbrăcată-n sutien..., 380.000 de exemplare vîndute din 99 F, romanul tradus în româneşte prin 199.000 de lei. A venit din nou în Bucureşti, invitat de Editura Pandora unde i-a apărut ultimul roman, Iartă-mă!... Ajută-mă!... despre personajul preferat, Octave Parango, acum beauty-hunter în oligarhica Rusie. Gagici, bani, alcool, nefericire şi puţin existenţialism sartrian, de consumat cu caviar (comunism-caviar?). Hmm, un om de lume care-şi mai găseşte timp de scris. Romane? Să-l întrebăm. Şi l-am întrebat, între două îmbucături de salată la restaurantul Hotelului Hilton ("du vomi" - a zis el), înainte de nişte gin tonic băut la Clubul Fratelli, cu ocazia petrecerii organizate de Editura Trei şi de binecunoscutele fete de la o revistă curajoasă şi lipsită de orice tabu (poate nu şi în materie de literatură, totuşi; dar gusturile nu se discută, se simt).

V-aş întreba în primul rînd, avînd în vedere că v-aţi afirmat mai întîi ca jurnalist cultural şi monden, ce vă consideraţi mai degrabă: romancier, jurnalist sau scriitor?

Habar n-am cine sînt. Scriu doar romane, iar Octave, personajul ultimului dintre ele, nu sînt eu, e mai degrabă o fantasmă. Spre deosebire de Octave, cel din Iartă-mă!... Ajută-mă!..., n-am avut niciodată norocul să fiu vînător de manechine în Rusia, deşi am visat să fac această meserie, dar, din păcate - cum spuneam - am rămas la Paris să scriu romane. Tot şpilul literaturii constă în a-ţi putea dărui alte vieţi, şi atunci poate că, totuşi, sînt mai degrabă romancier tocmai pentru că inventez o altă viaţă, cea a lui Octave, care e mai frumoasă, m