Spectatorii constanteni au putut urmari, in aceasta saptamana, una dintre cele mai celebre piese de teatru din repertoriul romanesc: "Tache, Ianke si Cadar". Mihai Moraru, Radu Beligan si Gheroghe Dinica au oferit un recital de exceptie. Geniul "monstrilor sacri" a fost completat de talentul actorilor mai tineri, cum ar fi Mihai Calin si Monica Davidescu. Piesa, scrisa de Victor Ion Popa, in anul 1933, este parca mai actuala ca niciodata, iar mediul dobrogean, multicultural si multietnic prin excelenta, este unul dintre cele mai propice pentru punerea sa in scena. Povestea, simpla, se regaseste in multe familii din aceasta regiune, unde casatoriile interetnice sunt numeroase. Cei trei protagonisti, care joaca aceasta piesa impreuna de ani buni, au oferit un recital de exceptie, savurat si aplaudat la scena deschisa de spectatorii care au umplut pana la refuz sala Casei de Cultura din Constanta. "Tache, Ianke si Cadar" impresioneaza prin prospetimea actorilor si prin vivacitatea verbala a acestora (poate mai putin a lui Cadar, care vorbeste putin si pocit). Pentru Tache si Ianke insa, vorbaria este un mijloc de alungare a grijilor, dar si de rezolvare a lor. La Ianke, gluma face parte din felul sau de a fi. Fara ea, ca de altfel fara fiica lui, ar fi un om pierdut. "Eu daca nu vorbesc ma otravesc", spune Ianke, la un moment dat, prin vocea neobositului Radu Beligan, care implineste luna viitoare 90 de ani. Prin aceasta fraza se defineste o intreaga arta poetica: prin discurs se creeaza lumea, asa cum o cunoastem, iar in lipsa lui devenim strain, indepartati unul de altul, stingheri intr-o lume pe care nu o mai recunoastem ca fiind a noastra. Confruntarea dintre cei doi prieteni, mediata de Cadar, se termina, cum altfel, cu bine, iar copiii se casatoresc, in ciuda diferentei de religie, iar afacerile prospera. "Tache, Ianke si Cadar" ramane, dupa mai bine de 70 de ani