Asl pls imi zice si ma irit. Avea un nickname simpatic, in holul mare vorbaret, spiritual si ma facea sa ma simt bine. Ce-ti mai poti dori de la un partener de discutie? Eh, multe, insa mai trebuie sa le si descoperi singur, doar n-o sa stea sa-si verse sufletul in public. Insa pentru initierea unei amicitii pare perfect inceputul asta. Imi declin totusi calitatile gindind ca omul vrea sa stie precis ce si cum, dar farmecul s-a risipit. Simpla intrebare ma ingheata. Adica de ce sa nu spun eu cind vreau si cind mi se pare ca trebuie s-o fac? Daca sint de 16 sau de 17 asta ma schimba cu ceva? Daca zic ca am 20 n-o sa-mi mai vorbeasca? Daca sint baiat imi va vorbi mai dur sau mai inteligent? Dar daca sint din Braila sint inferioara celei din Bucuresti? Ma gindesc si imi cer repede scuze ca trebuie sa dau un telefon lasind conversatia sa atirne departe inainte de intrebarea buclucasa.
Ma intilnesc cu o amica. Vorbim, intre altele de asl pls. "A, da, imi zice, eu chiar inchei conversatia cind "aud" asta. Fara sa fiu atit de categorica, "altadata am facut fata presiunii"."Te intreaba ca un politist". Ma umfla risul. Cindva, demult, o cunostinta intimplatoare (toate-s intimplatoare pe web) m-a intrebat cum ma cheama, de unde sint, ce virsta am, dar nu s-a multumit cu atit, ci a continuat, ce limbi vorbesc, unde m-am nascut, pina ce rabdarea mea s-a apropiat de final si am intrebat si eu ironica: r u a policeman? Iar el mi-a raspuns vag tulburat: yes, how did you know it?
Inutil sa spun ca politistul American nu m-a mai suparat de fel. Saracul om completa fise si in timpul liber. Asta e. Dar altii ma enerveaza cu adevarat si iremediabil. In acte intr-adevar ma reduc la Roxana Grosu, F, Braila, dar Doamne Dumnezeule, nu intru pe chat cu buletinul intr-o mina si cu analizele facute in cealalta...Ca sa nu mai vorbim ca, daca o ducem asa, putem sa ne defini
