Tinerii s-au înghesuit numai la bungee jumping

Un taur de 300 de kg a rămas aproape nemâncat

Sâmbătă, toată ziua, a fost înnorat. Ploua mocăneşte. Frig. Deodată, un ţipăt de bucurie: „Te iubesc, mamaaaa! Ne distrăăăăm! Uaauuu!” Atârnate la câţiva zeci de metri în aer, cu capul în jos, două fete se strângeau tare în braţe. Doar ce făcuseră bungee-jumping şi coarda elastică ba le ridica, ba le cobora, balansându-le stânga-dreapta. Totul a durat 2-3 minute, până au revenit pe pământ, timp în care trupurile li se mişcau în aer, la întâmplare. „Când eşti acolo sus, în aer, îţi simţi tot corpul, ai senzaţia că eşti distinct de ceea ce te înconjoară. Cel mai frumos e când sari, deschizi ochii şi te balansezi. E fabulos! Mi-a fost o frică, de nu ştiam ce e cu mine. Mă gândeam la mama, la tata, la toată lumea”, descria Gabriela senzaţia săriturii în gol.

Diana, care a sărit odată cu ea, a ţinut ochii închişi tot timpul. „Dacă eram singură, nu făceam asta. De fapt, nu sari, te apleci într-o parte, ca şi cum te-ai arunca într-un pat, doar că patul nu e acolo şi piciarele ţi se duc în toate părţile. Pe pământ, e clar că nu ai ce să păţeşti, că nu are ce să se întâmple, dar sus nu mai eşti la fel de lucid!”

Câteva zeci de tineri au avut, sâmbătă, cam aceleaşi sentimente, când s-au aruncat de la 60 de metri în gol, la Studenţiada. A fost singurul eveniment pentru care tinerii au îndurat ploaia şi vântul. Mulţi dintre reprezentanţii ambasadelor, veniţi să prezinte tradiţiile şi oferta educaţională a ţărilor lor, au cedat după 2-3 ore, din cauza frigului, lăsând în urmă numai pliantele de prezentare. Cei care mai rămăseseră – germanii, palestinienii, sirienii, aromânii, ungurii – nu aveau mai mult de 2-3 vizitatori curioşi. Teatrul de stradă s-a anulat, ca şi reprezentaţia de mers pe cărbuni încinşi şi concertele, care ar fi trebuit să aibă loc, începând cu