Cheile Olteţului, rezervaţie naturală aflată in Judeţul Gorj, vieţuiesc din timpuri străvechi indărătul unei imense şi senine frunţi de stăncă. Nu apuci să păşeşti bine şi să te minunezi de crestele neinfricate şi de vuietul apei, că natura mai scoate in cale o piesă de puzzle, spre a-ţi incerca dibăcia sufletească in receptarea peisajului inconjurător: peştera Polovragi.

Mereu ne oferă natura "chei" spre sufletul său. Uneori, ele aproape te inspăimăntă, dar rămăi purificat după ce le "mănuieşti".

Cheile Olteţului, rezervaţie naturală aflată in Judeţul Gorj, vieţuiesc din timpuri străvechi indărătul unei imense şi senine frunţi de stăncă. Nu apuci să păşeşti bine şi să te minunezi de crestele neinfricate şi de vuietul apei, că natura mai scoate in cale o piesă de puzzle, spre a-ţi incerca dibăcia sufletească in receptarea peisajului inconjurător: peştera Polovragi. "Cu incredere păşiţi inainte, aveţi grijă doar la «Lacrimile lui Zamolxis», care sunt din belşug" sună indicaţiile ghidului. Intr-adevăr, nu se alunecă deloc, insă din tavanul peşterii cad incontinuu picături, semn că zeul geto-dac incă mai plănge pentru poporul lui...

ŞLEFUITORII DE TAINĂ. Aici timpul a fost foarte răbdător. Sute de mii de ani a lăsat, ca un părinte inţelept, apa să modeleze in piatră nenumărate forme. Unele par familiare ochiului omenesc dornic să interpreteze tot ceea ce vede. Umorul ghidului nu reuşeşte să ne destindă in totalitate: "Fără nici o urmă de teamă, privim acest desen făcut cu fum, ce reprezintă moartea cu coasa in mănă". Brr! Şi totuşi, un călugăr din vremuri vechi a scris asta, şi cine ştie căte alte destine ascund pereţii dantelaţi ce parcă ne-au prins o frăntură de viaţă in imbrăţişarea lor calcaroasă.

ADAPTARE. Ici şi colo zărim căte un liliac dormind, intr-o perfectă fuziune cu legea gravitaţiei şi