"De ce am tradat iubirea?"
Draga doamna Sanziana Pop,
Am 24 de ani, sunt o fire romantica, si de pe cand am inceput sa visez mi-am dorit o mare iubire. N-am asteptat prea mult si ea a venit. La o varsta frumoasa si frageda, cand nimic nu este mai inaltator decat visele de adolescenta, viata mi l-a scos in cale pe Marius, pe-atunci coleg de scoala cu mine. Anii de liceu poarta si acum amprenta povestii noastre de iubire. Au fost patru ani, plini de dragoste, de juraminte si lacrimi, de speranta, de tot ce e mai frumos si mai pur pe aceasta lume. Nimeni si nimic nu parea sa ne desparta vreodata. El tinea mult la ceea ce inseamna ideea de familie (era ceva sfant pentru el) si, daca pot spune asa, era mai conservator decat mine. Nu concepea in nici un fel inselatoria din partea nici unuia dintre noi, ba chiar era gelos pe fiecare baiat care ma privea mai insistent. Pe 25 decembrie 2002, intr-o cabana la "Izvorul Muresului", langa focul ce ardea in soba, ne-am jurat amandoi credinta vesnica. Nu banuiam ca dupa terminarea liceului, soarta ne va juca o festa si ne va pune la incercare sentimentele. Marius a plecat la niste rude, in strainatate, sa munceasca pe o perioada mai lunga. Deodata, eu m-am trezit singura, parca-mi lipseau mainile si picioarele. Ii duceam dorul si... nu stiu de ce, dar parca il uram ca plecase din tara, punand alte interese inaintea iubirii noastre. Ma suna regulat si imi spunea ca ma iubeste si ca ii este dor de mine. Nu inchidea niciodata pana nu-mi reamintea sa fiu "fetita cuminte" si sa-l astept. Ma implora sa am rabdare si-mi spunea ca tot ce face face pentru noi doi. Numai ca, asemeni celui mai ieftin si prost film, "fetita" in care-si pusese increderea si sperantele l-a inselat. Dupa ce s-a intors, au urmat zile false, pline de remuscari, si nopti de cosmar. El simtea ca ceva nu mai merge, dar nu stia ce anume. Eu il minteam,
