Sunt subiecte care, ajunse pe masa, in agenda sau in gura puternicilor zilei devin hartia de turnesol a democratiei schioape in care traim.

De pilda, libertatea de expresie si ingerul ei pazitor, presa. Nu exista politician care sa nu planga faptul ca presa este manipulata de grupurile de interese al caror principiu este cine nu e cu noi este impotriva conturilor noastre. Mai nimeni, in politica, nu recunoaste ca imbulzeala pe listele electorale se datoreaza, in primul rand, uriaselor beneficii personale de care se bucura politicianul cocotat in fotoliul parlamentar. Presa a scris mereu despre influenta pe care o poate avea un vot in cadrul unei comisii sau in plenul parlamentului. Au fost adoptate legi considerate de orice om cu scaun la cap cel putin dubioase. Adeseori, de vina nu a fost sfanta si profunda prostie care ne-a bagat in multe belele, ci interesul direct al oamenilor politici care gandesc cu buzunarele. Nu degeaba repartitia voturilor pe cap de parlamentar este unul dintre cele mai sfinte secrete ale fragedei noastre democratii. Daca am avea acces la modul in care au votat politicienii nostri, am vedea si pe lista cui au intrat ei cu-adevarat in parlament. Cum ai putea iubi pe cineva care-ti spune in fata toate acestea? Cand abordeaza subiecte abstracte sau de interes uman, cand se ocupa de telenovele si manele, presa este cainele de paza al democratiei. Cand se ocupa de coruptia politicienilor si loveste in calcaiul putred al afacerilor triburilor politice, presa este ticalosita, iar parlamentarii umbla la codul penal sa vada cum ar putea reintroduce pedepsele cu inchisoarea pentru calomnia prin presa. Libertatea cuvantului a fost, in mai multe situatii, simulata de ziaristul care sta cu foarfeca cenzurii la gat.

Insa nici din jurnalisti nu trebuie sa facem ingeri. Multi dintre ei nu simt aceste constrangeri si considera ca e normal ca