In noiembrie 1987, cu doi ani inainte de sfărşitul dictaturii, pe străzile Braşovului s-a strigat pentru prima dată: "Jos Ceauşescu!". Muncitorii braşoveni au fost singurii care au avut curajul să infrunte regimul.
In noiembrie 1987, cu doi ani inainte de sfărşitul dictaturii, pe străzile Braşovului s-a strigat pentru prima dată "Jos Ceauşescu!". Muncitorii braşoveni au fost singurii romăni din acea vreme care au avut curajul şi demnitatea să infrunte regimul. Pe faţă, fără ocolişuri, fără să aibă vreun sprijin de undeva. In acest timp, peste tot in Est comunismul trăgea să moară.
La sfărşitul anilor â80, Romănia oferea un spectacol cenuşiu şi trist. Frigul, foamea, frica, minciuna generalizată dominau viaţa cotidiană a romănilor. Nicolae Ceauşescu a rămas fidel vechilor practici economice staliniste, favorabile dezvoltării industriei grele, ignorănd nevoile populaţiei de rănd. Convins pănă la fanatism de posibilitatea anulării decalajului economic intre Vestul capitalist şi Estul socialist, impusese măsuri drastice de economisire a resurselor ţării. Raţionalizarea devenise cuvăntul de ordine in Romănia atăt in alimentaţie, căt şi la căldură şi energie electrică.
Pentru a plăti creditele externe contractate la mijlocul anilor â70, Ceauşescu a decis ca populaţia ţării "să străngă cureaua", adică să consume căt mai puţine bunuri şi energie electrică. In schimb, industria grea şi-a continuat dezvoltarea, urmănd tradiţia instituită de Stalin in Rusia Sovietică incă de la inceputurile comunismului. Industria alimentară, neglijată in mod voit de conducerea ţării, a cunoscut un regres continuu, produse de strictă necesitate precum păinea, laptele, zahărul şi carnea ajungănd rarităţi in vitrinele magazinelor. Pentru anumite alimente (păine, ulei şi zahăr), s-au introdus cartele, ceea ce a afectat starea de sănătate a
