Se remarca, în urmă cu câţiva ani, în Ana din „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă“, pentru ca astăzi să strălucească în rolul Sofiei din „Olimp în cârje“, o adevărată zeiţă, pe nume Mirela Cioabă.

Era o copilă când a prins gustul pentru teatru. „Eu nu fusesem decât la teatrul de păpuşi. Am văzut întâmplător la televizor o piesă, un spectacol după Regele Lear. M-a impresionat atât de tare, încât din ziua următoare am început să montez eu Regele Lear cu copiii în curte, cu mine în rolul regelui. Încet, încet, am descoperit că-mi place joaca asta. În şcoală recitam foarte frumos, participam la concursurile şcolare şi scriam frumos. A trebuit însă să aleg, la un moment dat, între scris şi actorie. Am ales-o pe cea din urmă, luând scrisul ca un exerciţiu poetic. Am încercat să îl vărs în albia asta mai largă, care se numeşte actoria“, îşi începe povestea Mirela Cioabă.

Drumul spre Naţionalul craiovean

Aşa că peste ani aveam să o descoperim printre candidaţii la IATC Bucureşti, la clasa profesorului Octavian Cotescu. „Era o concurenţă acerbă în anul în care am dat eu examen de admitere. Eram 111 candidaţi pe loc. Abia mulţi ani în urmă am realizat ce miracol se întâmplase. Reuşisem să intru“. După anii de facultate a mers la Teatrul din Petroşani. „Era un teatru în cădere. Noi asta am şi urmărit să avem: un teatru în care noi, actorii tineri, să ne putem da măsura puterii noastre. Şi, într-adevăr, în perioada aceea, Teatrul de Stat din Petroşani a început să facă vâlvă. Până la urmă, ne-am risipit, căci acolo viaţa era foarte grea. Am făcut însă nişte spectacole de referinţă“. Spectacole care au umplut sala şi au smuls aplauze, printre ele: „Ifigenia în Taurida“ de Goethe, în regia lui Aureliu Manea, sau „Pluta meduzei“, de Marin Sorescu, în regia lui Florin Fătulescu, ultimul, o reprezentaţie de referinţă în viaţa actori