Feerie ruseasca la National
Se spune despre rusi ca-s aprigi la manie si iubitori de vodca. Dar cine i-a vazut pe scena Teatrului National, cu mustatile lor abrase, cu obrazul pudrat cu alb si putin "ros" pe pometi, cantand molcom din balalaica si izbucnind patimas in tapurituri si jocuri din picior, stie ca rusii se pricep al naibii de bine si la cantat
Sunt doisprezece, insirati pe scena in fata portativelor cu note, cu chipuri impietrite de solemnitate. Doi acordeonisti, trei suflatori, un baterist tinerel, trei femei cu flaute si balalaici, un cantator la mandolina, un basist si un xilofonist. Stau asezati pe scaunele, cand cortina se ridica in aplauzele publicului. Au cusme negre, rasfrante pe spranceana, si cizme din piele, ce strang pulpele groase imbracate in pantaloni cu vipusca.
N-a fost nevoie decat de cateva acorduri, si publicul, prezent in numar mare in Sala Mare a TNB-ului, s-a lasat prins de vartejul muzicii, de ritmurile din ce in ce mai rapide, care agonizau in strigaturi. Timizi la inceput, ca niste scolari, dar cu patima lucind in ochi, rusii s-au incalzit incet-incet. Domnitele oachese, coborate din romanele lui Tolstoi, s-au pus pe suflat, in timp ce degetele instrumentistilor faceau acrobatii pe corzi. Ping, pang... puncta din cand in cand xilofonul, pana ce tanguielile de stepa au lasat loc ritmurilor dracesti de tocit cizmele.
Pe unde merg, fac record de audienta
Si iata, lumina care-i umplea de culoare se stinge brusc, si in fata, sub un halou luminos, raman doar Alexander Sokolov si Serghei Jarinov, in mantii cu fireturi, pentru un duet de baiane, celebrele acordeoane mari, cu butoane. Tacere, aplauze, o pauza lunga si apoi... linistea strapunsa de-o suflatoare mare, din lemn, ce cheama la razboi. Se sufla din goarna si din trombon. Cazacii, proaspat reintorsi pe scena, au paltoane tivuite cu bu
