» Fie ca muncesc ca sa traiasca, fie invers, o multime de mame n-au incotro si isi lasa copiii pe mana bonelor. Unele au incredere in rude sau vecine care si-au dat masura talentului pe propriile progenituri. Altele merg pe mana agentiilor de personal, care iau la puricat, mai ceva ca un serviciu secret, femei dispuse sa trudeasca pentru un tanc. In lipsa specializarilor insa, nu poti baga mana in foc pentru nici una. De aceea, sunt cautate mai ales bone mai coapte in varsta, care se pot lauda macar cu scoala vietii.
Ai zice ca ai dat de paradisul copiilor in Parcul Tineretului, cand vezi o droaie de tanci inarmati cu cornuri si paine, care imbuiba veseli nevoie mare valul de porumbei care ii inconjoara. Munitia panificata le e furnizata de doamne bonome, grijulii, cu aspect de bunici sau de mame. Nici una nu poate spune insa ca vreunul din copiii pasionati de porumbei este al ei. Sunt doar bone.
Doamna Viorica creste de patru luni, timp de cinci ore pe zi, pustiul unor nepoti. "La inceput mi-era frica sa nu gresesc ceva. N-am mai facut asta, dar am crescut trei copii ai mei. Cu el trebuie sa fiu mai retinuta, sa am rabdare, sa-i vorbesc frumos si sa-i explic de n ori acelasi lucru, pana baga la cap", impartaseste tanti Viorica cum creste copilul altora, bazandu-se pe ce a invatat de la ai ei. Cu doua gemene blonde in grija, venerabila tanti Mariana a ajuns bona pentru niste vecini. Acum, ea le e mama celor doua fete, de dimineata pana seara, cand mama cea buna vine de la munca. "Cu mine spun poezii, povesti, cu mine isi fac lectiile", isi aminteste Mariana ca asa si-a crescut si ea cei doi copii care acum au peste 30 de ani.
Singura care a incercat sa treaca la profesionism, dintre bonele de ocazie din parc, este doamna Lucica Petre. Dupa ce a intrat in somaj, ca operator chimist intr-o fabrica, si-a dat seama ca e croita sa fie bona
