Plesnesc tot soiul de bube populare. Se retrag “tenismene” prinse cu cocaina in nara, Turul Frantei a fost o gigantica hecatomba morala iar post-Calciopoli tot fotbalul italian e patat pe fustita. De Andreea Marin vs. Michi Schwartzenberg ce sa mai zic. Watergate repetat cvasi-identic si pe ulita zisa creativa a cartierului publicitatii romanesti. In rolul Andreei, dl. Naumovici, in rolul demascatului, dl. Botan.
E, si aici incepe de fapt problema mea. Oricat ar parea de ciudat, dupa ani de zile de crosee, piedici, capete in gura si coate in stomac - reciproce, evident - dl. Naumovici a ajuns la concluzia ca e imoral sa te tavalesti prin ghosturi si sa participi la festivaluri cu dedesubturi “politice” nasol mirositoare si puse pe facut bani din entry-uri. Uau.
E un sentiment tulburator, necunoscut pana acum: sa fiu de aceeasi parere cu Bogdan Naumovici! E un semn clar ca sfarsitul lumii nu poate fi departe, s-ar prea putea ca mayasii sa aiba dreptate si ca totul sa se termine in 2012.
Sa ma simt bine ca sunt ‘vindicat’ dupa atata vreme de predicat in pustie, ca Simion Stalpnicul? Sa ma simt prost ca am ajuns in aceasta companie? Sentimente puternice si contradictorii se bat in mine, ca in inimioara lui Apostol Bologa.
Dar mai bine sa va impartasec cateva din nedumeririle mele dupa ce am citit articolul incendiar scris de cel mai proaspat cauzas al eticii publicitare din Romania. In primul rand, ma sparge ridicolul confruntarii - e ca si cum Lenin il acuza pe Trotki ca e comunist. E ca dna. Marin-Banica reprosandu-i dnei Radulescu-Schwarzenberg ca isi face imagine prin intermediul cauzelor drepte.
O pacla groasa s-a ridicat de pe ochii lui Naumovici si adevarul dureros l-a izbit violent in fata. Insa odata cu pacla ridicata, s-a coborat si o amnezie. Pentru ca omul nu-si mai aduce aminte nimic din ce a facut
