SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Respectul pentru carte ne face să exagerăm cu respectul pentru cărţi. Dacă judecăm cu detaşare naşterea, viaţa şi moartea unor cărţi, vom descoperi nenumărate similitudini in naşterea, viaţa şi moartea unor oameni. Am putea spune, fără să forţăm afirmaţia, că pentru fiecare om există o carte care-i seamănă.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Respectul pentru carte ne face să exagerăm cu respectul pentru cărţi. Dacă judecăm cu detaşare naşterea, viaţa şi moartea unor cărţi, vom descoperi nenumărate similitudini in naşterea, viaţa şi moartea unor oameni. Am putea spune, fără să forţăm afirmaţia, că pentru fiecare om există o carte care-i seamănă.
Un proverb editorial - fiindcă au şi editorii zicalele lor profesionale - spune că orice tămpenie află pănă la urmă 1.000 de cititori. Lumea are tendinţa să sacralizeze piaţa cărţii, văzănd in bogăţie şi varietate un progres. In fapt, e acelaşi gen de progres din Mall-uri. Ai de ales din sute de oferte alimentare, dar cumperi tot ce ai mai cumpărat. Ca să ieşi din găndirea generală, trebuie să ţi se intămple o dumirire mare. O astfel de dumirire radicală, in raporturile mele cu cărţile, mi s-a intămplat la o licitaţie pariziană de carte veche. M-am dus la licitaţie fără să-mi fie clare motivele. Simţeam că le am, insă nu ştiam să le exprim şi nici să le dimensionez. Pentru cărţile vechi, respectul e şi mai global decăt pentru cele noi.
In Paris, dai de cărţi vechi la tot pasul, la preţuri de toată măna. La licitaţie, un public de ciudaţi se bătea pe nişte cărţi, care pentru mine nu se deosebeau prin nimic de altele din aceeaşi epocă, dar ieftine. Era vorba despre cărţi care işi păstrau prin ceva interesul peste veacuri. Care, in afară de conţinut, duceau peste timp şi alte performanţe, unele de meşteşug legătoresc, altele prin ilustraţii sau dedic
