Declaraţiile venite din ambele tabere înainte de derbiul Steaua - Universitatea Craiova dădeau fiori. Chiar şi mie îmi crescuse adrenalina. Parcă voiam să joc şi eu, pentru că trecuseră prea mulţi ani de când Ştiinţa nu a mai obţinut un rezultat pozitiv în Ghencea. De aici a ieşit însă un meci numit dezamăgire.

Steaua, o echipă obosită, plafonată, chiar şi fără ambiţia de a juca măcar pentru puţinii spectatori din tribune. Dar a câştigat pentru că a întâlnit o formaţie mică şi la propriu, şi la figurat. Universitatea s-a prezentat temătoare la acest joc, lipsită de curaj, parcă ar fi întâlnit pe FC Sevilla. Vorba proverbului: Greu la deal cu boii mici. Sau, mai bine spus, de la dorinţă până la putinţă e cale lungă.

Balaci declara zilele trecute că nu mai există la fotbalişti plăcerea de a juca. Are dreptate. Dar eu mai fac o adăugire. Păi, ca să joci de plăcere, trebuie în primul rând să-ţi placă, iar apoi să ai voinţă, putere, tehnică şi să gândeşti mai repede decât adversarul. Şi abia atunci câştigi cu siguranţă şi simpatie, şi bani. La toate acestea trebuie adăugat însă şi procesul de instruire, care se face în mulţi ani.

Concluzie: Ştiinţei îi este teamă chiar şi de ea, pentru că nici acum nu ştie cât poate. Dovadă declaraţiile dinainte şi după joc. Publicul, în schimb, ştie ce vrea, e o dorinţă mai veche: performanţă. Vrea valoare, pentru că ne obligă istoria. Fără compromisuri.

Dinamo - Rapid 0-2. Unul din derbiurile Capitalei a fost onorat. Parcă a semănat cu un meci de cupele europene. Fac referire şi la dăruire, ambiţie, chiar şi la ambiţia celor doi antrenori. Zenga şi Rednic au vrut să arate ce ştiu pe teren, prin exprimarea echipelor lor. A câştigat Rapid, pentru că a fost echipa mai pregătită atât fizic, cât şi tactic. Dinamo mi s-a părut o echipă împăunată, închipuită, jucătorii, cu piepturile bombate, au pierdut toate duelurile unu