Preşedintele Băsescu a gratulat clasa politică săptămâna care abia a trecut, zicând - his masters voice - că este „expirată“. „Expiraţii“ nu vrea să zică foştii piraţi, adică „ex-piraţii“. Eu credeam că la asta se referea când am auzit prima dată la radio declaraţia prezidenţială. E sigur că Domniile lor, politicienii, au maniere de piraţi. Văd o corabie, o abordează, se reped, iau prada şi fug… Dispar pe mare, prin insulele lor ascunse să îşi pună la adăpost comorile. Este o clasă de „compradores“, cum se spune în America de Sud. Apucă, pune mâna pe tot, pusă pe jaf, pe însuşirea frauduloasă a orice - mai ales a avuţiei publice. O lume în sine, dornică şi lacomă, de fapt… Asta cam seamănă cu ce a făcut clasa politică românească în ultimii 18 ani. S-a îmbogăţit, a luptat în toate bătăliile electorale, cu gândul să pună mâna pe putere, ca să poată fura în voie, cu poliţia şi justiţia alături. Şi câte averi mari nu s-au făcut astfel! Dar tipii ăştia nu sunt „expiraţi“. Fură încă în voie, nestingheriţi de Parchete, Garda Financiară, Poliţie. Dimpotrivă. Aceste instituţii se hrănesc baban din averile făcute de ingenioşi, de „băieţii deştepţi“, cum le zice chiar preşedintele. Aş spune că instituţiile statului - imparţiale, cum sunt - au fost şi sunt amestecate în războiul dintre clanuri, dintre grupurile financiare, petrolişti, bancheri, exportatori şi importatori, speculatori imobiliari… Au ajutat când preşedinţii, când pe prim-miniştrii, când pe puternicii lideri ai grupurilor parlamentare să pună mâna pe câte o ciozvârtă de fabrică, de teren, de petrol, de marmură sau alte delicatese… Ţara asta nu trebuie să rămâna aşa, nevândută, cum spunea un slogan securistic din anii ’90. Nu o vindem ca să o luăm noi în posesie… Şi ieftin, nu oricum. Dar nu la acest comportament se referea, cred, preşedintele de la Cotroceni. În fond, el face parte din această clasă politică. Este