Timpul, după cum ştim cu toţii, este relativ. Clipele frumoase trec mai repede decât ne-am dori, în schimb, momentele neplăcute par să nu se mai sfârşească. În anul 1905, genialul Albert Einstein a scris un tratat referitor la relativitatea timpului, elaborând celebra teorie conform căreia timpul trece mai repede sau mai încet, în funcţie de cât de repede se mişcă un anumit obiect în comparaţie cu altul. Potrivit acestei ipoteze, un ceas care se mişcă ticăie mai încet decât unul identic, dar care nu se mişcă, acest fenomen fiind „botezat“ de Einstein „dilatarea timpului“.

Un studiu ce se vrea a fi cel mai exact experiment efectuat până în prezent în legătură cu subiectul dilatării timpului a reuşit să dovedească faptul că, într-adevăr, Einstein a avut dreptate în privinţa dilatării timpului. O echipă internaţională de cercetători a folosit un accelerator de particule pentru a centrifuga două fascicule de atomi pe o traiectorie rotundă, pentru a reprezenta ceasurile care funcţionează mai repede, amintite de Einstein. Apoi, oamenii de ştiinţă au cronometrat fasciculele cu ajutorul spectroscopiei cu laser şi au descoperit că, într-adevăr, aceşti atomi s-au mişcat mai încet, comparativ cu timpul din afara acceleratorului. Acest experiment confirmă sistemul de funcţionare a tehnologiei existente la bordul sateliţilor militari americani, care furnizează semnalul pentru sistemele de poziţionare globală GPS şi care alcătuiesc reţeaua SATNAV folosită în domeniul navigaţiei maritime din întreaga lume. Sateliţii GPS au la bord ceasuri atomice extrem de precise, care permit trimiterea de semnale sincronizate ce sunt apoi transcrise trigonometric, pentru a furniza poziţia unui anumit obiect. „Sistemul GPS foloseşte sateliţii pentru a determina poziţia obiectelor, însă trebuie să ţinem seama de faptul că sateliţii sunt ei înşişi într-o mişcare rapidă, întrucât gravitează la