Dezinteresul pentru alegerile europene in Romania isi are, cred, originea in prea lunga educatie socialista intru iresponsabilitate. Aceasta falsa scoala venea, insa, pe un fond preexistent. O vorba din vremea cine stie carui "Duca-Voda", "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor", mai circula si astazi in mediile romanesti. Ea este sora buna cu "toti sunt la fel", lozinca lansata imediat dupa adoptarea la noi a pluripartidismului, pentru contracararea lui de pe pozitiile partidului unic si ale tatucului responsabil de toate si care "ne da" tot ce ne trebuie. La rigoare am putea sa ne amintim si formula-drog a comunismului, "fiecaruia dupa nevoi, de la fiecare" dupa nu stiu mai ce. Utopie descreierata, menita sa-l decupleze pe individ de la calitatea de cetatean si sa-l transforme intr-un etern asistat. Chiar cei care nu au crezut nici o clipa in aceste formule ucigase au ramas cu un dispret ascuns sau manifest pentru treburile publice, pentru politica in general. Nu se striga, in 1990, in Piata Universitatii, cu mandrie, "noi nu suntem partide"?

Efectul tuturor acestor formule magice e vizibil azi cu ochiul liber. Nu mai sunt nici doua saptamani pana la alegerile pentru Parlamentul European si cui ii pasa de ele? E drept, acest tip de alegeri nu aduna prea multa atentie nici din partea altor popoare, mai bransate la civism si chiar la politica: peste tot oamenii de rand sunt mai preocupati de problemele imediate decat de cele de perspectiva. Caci Uniunea Europeana e inca o problema de perspectiva, cu toata existenta ei foarte concreta in prezent.

Cata vreme trageam pentru intrarea in UE, problema europeana a fost clamata pe toate canalele, ba parea ca si populatia era interesata de ea. Acum, ca ne-am vazut, de bine, de rau, "cu sacii-n caruta", gata, putem sa ne lasam in seama altora. Cu o injuratura la adresa celor de la Bruxelles ori Strasbour