Daniel Sandru Plec de la premisa ca, desi sondajele de opinie nu redau realitati valabile pe termen lung, ele indica anumite tendinte sociale existente in conditii istorice particulare. Particularizand, deci, pe situatia din Romania tranzitiei, putem observa o tendinta care se mentine, si anume aceea a unei perceptii publice potrivit careia suntem o societate in care coruptia este institutionalizata. Ultima investigatie sociologica realizata pe aceasta tema de catre Insomar vine sa ateste existenta unei tendinte care, incet, dar sigur, s-a transformat intr-o realitate a ondulatului plai mioritic. Astfel, doi din trei romani cred ca succesul individual este inseparabil de actele de coruptie. Poate fara sa stie, doi din trei romani dau dreptate unei teorii politice de factura neoinstitutionalista, care explica inradacinarea fenomenului coruptiei prin apel la "dependenta de cale".

Asta inseamna ca institutionalizarea coruptiei in Romania tranzitiei si cresterea impactului acestui fenomen in mai recenta Romanie europeana isi regasesc resursele intr-o obisnuinta, intr-o habitudine de a da si de a primi mita. Tot de aici decurge si indelunga permisivitate in raport cu acest fenomen. Nu e deloc intamplator ca fenomenul coruptiei, indiferent de gradele sale, a devenit o practica sociala atat de raspandita, incat s-a institutionalizat pana la cel mai inalt nivel in stat. In termenii sus-pomenitei teorii neoinstitutionaliste, situatia aceasta poate fi explicata dupa cum urmeaza: in rezolvarea anumitor probleme - inclusiv cele care tin de succesul social - indivizii sunt dependenti de aceasta cale a spagii. Dincolo de diversele forme pe care le poate lua mita, relatia presupune existenta unei corespondente de castig ilicit pentru toti participantii, ceea ce face ca aceasta "cale" sa fie mai usor accesibila decat aceea bazata pe functionalitatea rational-biro