Mai intii, ar trebui sa se aplice niste programe sistematice, care sa incerce sa ii educe in spiritul unei civilizatii catre care tot tindem. Stiu, poate iesi o noua tiganiada, dar trebuie incercat. E greu, dar, daca nu acceptam ca exista o problema la nivel national, daca folosim tot felul de diversiuni, lucrurile nu se vor rezolva de la sine. A ajuns unul dintre subiectele cele mai aprinse in presa internationala si, evident, autohtona, cazul lui Nicolae Mailat, violator sau nu, tilhar si ucigas cu siguranta, care a tras dupa sine o reactie vehementa, indreptatita pina la un punct, a italienilor impotriva imigrantilor de cetatenie romana. Se stie, acuzatul este de etnie rroma. Problema este ca nu e vorba de un caz izolat, ci de unul dintre atitea altele. Pe de alta parte, exista sute de mii de romani care muncesc in Italia si care isi cistiga banii cinstit, care au de patimit din cauza unor uscaturi care prefera sa cerseasca sau sa fure, neavind deprinderea muncii oneste. Cum se poate rezolva acest mare impas pe cale diplomatica? Cam greu, mai intii pentru ca diplomatia are anumite reguli, dintre care unele nescrise sint respectate mai drastic decit cele stabilite legislativ. Se stie, exista acea frustranta cutuma a corectitudinii politice, care, absolutizata, devine un impediment in calea rostirii directe a adevarului. Nu ai voie acum, daca te plasezi intr-o pozitie oficiala, sa spui limpede sau sa scrii negru pe alb ca majoritatea infractorilor din Italia, dar si de aiurea, cu pasaport romanesc sint de etnie rroma. Pe romaneste spus, tigani. Dar cum sa pronunti cuvintul tigan, ca iti sare instantaneu in cap presa si te acuza de discriminare. Asta pentru ca la noi termenul a capatat o nuanta peiorativa, incit pina si ei, tiganii, se simt jigniti daca li se spune ca sint tigani. Ma intreb de ce nicaieri in lume nu exista aceasta sensibilitate si de ce tocmai la noi