Doi cercetători de la NASA au realizat un sistem de congelare portabil pentru a proteja aparatura trimisă pe Venus să studieze cel mai cumplit efect de seră din Sistemul Solar Suprafaţa

Doi cercetători de la NASA au realizat un sistem de congelare portabil pentru a proteja aparatura trimisă peVenus să studieze cel mai cumplit efect de seră din Sistemul Solar

Suprafaţa planetei Venus "fierbe" zi de zi la o temperatură de aproximativ 460˚ Celsius. În acest veritabil cuptor, în care plumbul este în stare lichidă permanentă, sondele spaţiale trimise de oameni prin misiunile Venera, Vega sau Pioneer, în deceniul şapte al secolului trecut, s-au topit după maximum două ore. Acum, un sistem de congelare electronic, inventat de doi cercetători americani, ar putea prelungi viaţa aparaturii ajunse pe Venus până la peste 50 de zile pământene.

Dintre toate astrele observabile pe cer, Venus este întotdeauna cel mai strălucitor punct, exceptând Soarele şi Luna. Ca atare, planeta a fost remarcată de oameni încă din vremuri preistorice. Privind-o, pământenii din vechime au considerat multă vreme că văd două obiecte diferite: o stea de dimineaţă, numită Eosphorus, şi o stea de seară, Heperus.

Abia cu vreo câteva mii de ani î.Hr., astronomii din Grecia Antică au descoperit că e vorba despre o singură planetă. Explicaţia mutării planetei pe cer a fost găsită însă mult mai târziu, în 1543, de către Nicolaus Copernicus, savantul polonez care a formulat primul teoria "mişcărilor de revoluţie ale sferelor cereşti".

Venus se află mai aproape de Soare decât Pământul şi, din acest motiv, elipsa pe care îşi desfăşoară mişcarea de revoluţie este mai mică decât a Terrei. Cam o dată la 584 de zile, Venus "depăşeşte" Pământul şi, începând de a doua zi, se vede în cealaltă parte a cerului. Aşa se face că uneori apare pe cer dimineaţa, iar alteori seara.

Confu