Lui Nicolas Sarkozy i-a sosit timpul sa treaca testul strazii, scrie presa spaniola de miercuri, monitorizata de Rompres. Grevele impotriva reformelor pe care le-a promis in timpul campaniei electorale incep sa se multiplice. Studentilor iesiti in strada li s-au adaugat, in cursul noptii de marti, angajatii unor transporturi publice si a catorva companii nationale de gaz si electricitate. Iar la 20 noiembrie li se vor alatura functionarii care se opun reducerii numarului si prestatiilor lor, iar la sfarsit sunt asteptati judecatorii, magistratii si poate chiar cantaretii de opera, balerinii si balerinele, in ceea ce se anunta drept o luna fierbinte pentru presedintele Republicii.
Nicolas Sarkozy ar trebui sa cantareasca cu grija doua mari precedente. Primul este cel al doamnei Margaret Thatcher, care la inceputul anilor ' 80, s-a confruntat cu o ampla greva a minerilor pentru a curma influenta puternicelor sindicate britanice. Sarkozy a optat prin a incepe lupta cu eliminarea regimurilor speciale de pensii, avand in vedere ca, daca in general se cer 40 de ani de cotizatii pentru a beneficia de o pensie maxima, multe din aceste colective nu contribuie decat cu 37,5 de ani, sau chiar mai putin, munca prestata fiind considerata mai dificila. El va trebui sa infrunte astfel unele din sindicatele cele mai puternice, dar mai predispuse dialogului, desi dialogul ar fi trebuit sa inceapa cu mult timp inainte. De fapt, ceva deja a cedat in anterioarele conflicte cu masinistii si cu angajatii din sectorului pescuitului.
Al doilea precedent aminteste de anul 1995, cand in fata escaladarii si prelungirii grevelor, Chirac si Juppe au fost fortati sa-si retraga reformele. Insa, 12 ani mai tarziu, Sarkozy, nu numai ca isi respecta promisiunea, dar se si bucura de un amplu sprijin al francezilor pentru a desfiinta aceste regimuri speciale de pensii si a avans
