Asasinii au asteptat-o in casa scarilor. Anna Politkovskaia, ziarista critica la adresa lui Putin, a intrat si-a fost ucisa cu brutalitatea cea de toate zilele a kaghebistului de rand. A trecut mai bine de un an de atunci, dar identitatea celor care au apasat pe tragaci ramane un mister. Un an s-a scurs si de la uciderea cu poloniu, la Londra, a cetateanului britanic Litvinenko. Gratie implicarii politiei britanice, se cunosc in acest caz mai multe detalii despre executantii faptei. Ex-kaghebistul Lugovoi, indicat ca autor direct al acestui asasinat, n-are insa a se teme. Si el, si ucigasii ziaristei, si comanditarii celor doua crime pot deocamdata dormi linistiti. Fiindca Vladimir Putin n-are de gand sa respecte Constitutia rusa si sa renunte la putere. In timp ce lamurirea amanuntelor acestor asasinate se amana, Occidentul se resimte de pe urma unei proaste cunoasteri a Rusiei. Incaputa, cat e ea de mare, in buzunarul vestei noului tar, Rusia ridica totusi presante semne de intrebare, pe care George Bush le-a dezbatut, la Washington, cu Sarkozy si Merkel. Unul dintre ele, care-si asteapta grabnic raspunsul, vizeaza directia generala in care a apucat-o imperiul de la Rasarit. Altul, resorturile straniei complezente, de care a continuat sa se bucure Kremlinul in Apus in ciuda absentei oricaror indoieli rezonabile privind mobilul celor doua asasinate. Ambelor crime le-au cazut victime inamici publici ai regimului Putin. Or, a evita concluzia ca au fost comise cu mesaj precis, intru intimidarea tuturor adversarilor de marca ai sefului de la Kremlin, presupune acrobatii intelectuale ametitoare. Moscova le face fara jena. In reactie, Occidentul, mesmerizat de brutalitatea Kremlinului, se complace intr-o stare de perpetua stupoare. Ramas tributar naturii si culturii sale autointerogative, reflexele sale nu se prea deosebesc de cele manifestate fata de un Hitler, Saddam, o