Reinflamarea inflaţiei şi deficitele externe in creştere au provocat o reexaminare a economiei romăneşti. Cănd spun reexaminare am in vedere, mai degrabă, o reevaluare a unor clişee, teze formate de-a lungul ultimilor ani şi intreţinute de cei care, prin profesie, urmăresc evoluţia economiei autohtone.
Reinflamarea inflaţiei şi deficitele externe in creştere au provocat o reexaminare a economiei romăneşti. Cănd spun reexaminare am in vedere, mai degrabă, o reevaluare a unor clişee, teze formate de-a lungul ultimilor ani şi intreţinute de cei care, prin profesie, urmăresc evoluţia economiei autohtone.
Sunt căteva reacţii ce merită, in opinia mea, atenţie. Una, izbitoare, este trecerea de la optimism debordant la pesimism; voci care salutau cu multă incredere disocierea economicului de politic (vezi primăvara acestui an) deplăng acum relaţia dintre cele două sfere ale vieţii societăţii. Alte comentarii readuc in discuţie aspecte precum parafiscalitatea, efectul aprecierii leului asupra exporturilor/competitivităţii (deşi deprecierea recentă este factor de atenuare), tarifele la energie etc. Nu in ultimă instanţă, se atrage atenţia asupra tensionării relaţiilor de muncă (dialogul cu sindicatele), efectelor pe care o eventuală creştere excesivă a salariului minim le-ar avea pentru economie. Una peste alta, asistăm la o undă de pesimism evidentă.
Dar extremismele in judecarea faptelor sunt nocive. Nu aveau dreptate nici cei care vedeau totul in roz la inceputul lui 2007 şi nici cei care prevestesc o nouă realitate, dramatică, ce s-ar prăvăli peste romăni. Avem nevoie de luciditate, de chibzuinţă in judecarea faptelor şi de măsuri potrivite pe planul politicilor publice (vezi şi articolul meu din JN, 8 noiembrie). Nu există economie fără vulnerabilităţi, nu există intreprindere infailibilă in lume. In plus, contextul internaţional a deve
