Dotările tehnologice, condiţiile excepţionale de securitate şi certitudinea că profesorii se vor ocupa asiduu de copil îi conving pe părinţii înstăriţi să întoarcă spatele şcolilor de stat, în favoarea celor private. Puse în paralel, o clasă dintr-o şcoală particulară şi una dintr-o şcoală de stat ar realiza un constrast dezolant: prima, curată, colorată, împânzită de calculatoare şi sisteme video; cealaltă, cenuşie, cu bănci zgâriate de declaraţii de i
Dotările tehnologice, condiţiile excepţionale de securitate şi certitudinea că profesorii se vor ocupa asiduu de copil îi conving pe părinţii înstăriţi să întoarcă spatele şcolilor de stat, în favoarea celor private.
Puse în paralel, o clasă dintr-o şcoală particulară şi una dintr-o şcoală de stat ar realiza un constrast dezolant: prima, curată, colorată, împânzită de calculatoare şi sisteme video; cealaltă, cenuşie, cu bănci zgâriate de declaraţii de iubire vechi de câteva decenii.
În ciuda diferenţelor mari dintre cele două imagini, caracteristice pentru două sisteme de predare foarte diferite, mai puţin de 1% din elevii români studiază într-o şcoală privată. Motivul este, evident, costul ridicat al unei asemenea investiţii. Dacă decide, de exemplu, să-şi dea copilul la International British School of Bucharest (IBSB), părintele trebuie să se pregătească de o cheltuială de aproape 120.000 de euro în cei 12 ani de studii. În schimb, şcoala garantează „facilităţi şi o bază materială excepţionale, un număr redus de elevi pe clasă, care oferă posibilitatea cunoaşterii îndoaproape a nevoilor şi abilităţilor fiecărui elev, crearea unui cadru adecvat copiilor cu nevoi speciale, asigurarea condiţiilor de securitate, personal calificat şi flexibilitate“, spune Aura Bogdan, director executiv al IBSB. Şcoala sa, una dintre cele mai vechi asemenea i
