Uneori scandalurile sunt bune. Ies la iveala abuzurile si limitele unor sisteme. Toata lumea a facut risipa de imaginatie inchipuindu-si paradisul european al iluministilor realizat in formula largita a Uniunii Europene: libera circulatie a ideilor, a initiativelor, a cetatenilor, a valorilor si investitiilor. Abundenta, inteligenta, fratia si generozitatea alergand mana-n mana peste haturile reunite ale batranului continent! Putini s-au gandit ca vor circula nestanjenite si saracia, precaritatea, abuzurile, intoleranta sau spaimele colective. Ecluzele frontierelor odata deschise au produs si mari inundatii de mizerie. Iar de multe ori spaimele au fost mai mari decat inundatiile efective. Vin peste noi instalatorii polonezi, spuneau francezii, vin romanii hoti si barbari, spun italienii, spaniolii, portughezii, britanicii si altii. Acum ni se anunta ca se inchide. Comisia Europeana nu mai prevede noi adeziuni imediate. Croatia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Bosnia-Hertegovina si Serbia, ba chiar si nerabdatoarea Turcie vor trebui sa mai astepte. Nici o noua primire nu va mai fi posibila decat, eventual, pe termen mediu sau lung. S-a ajuns la concluzia ca peste tot reformele democratice au incetinit, iar imbunatatirea sistemelor juridice si lupta impotriva coruptiei bat pasul pe loc. E valabil si pentru nou-intrata Romanie. Dar probabil ca valurile de xenofobie impotriva romanilor vor fi grabit aceasta noua strategie. Cum de au putut de asta data lua o asemenea amploare niste fapte odioase dintre cele care alimentau de multa vreme cronica judiciara a migratiilor, dar fara sa devina emotii colective? Fiindca acumularea unor stari de fapt ignorate sau minimalizate a ajuns la pragul de ruptura. Europa inca nu stie sau nu poate sa se doteze cu institutii chemate sa puna de acord realitatea cu imaginea idilica a "europenitatii" sale. Sigur, ea se mandreste pe drept cuvan