Ca parinte mi se pare revoltator si inacceptabil ce se petrece intr-o clasa de la scoala "Ion Bancila". Pe scurt, lucrurile stau cam asa: iti trimiti copilul de numai 11 ani la scoala, unde in loc sa invete in ore, iar in pauze sa se distreze cu colegii, el indura umilinte, injurii, agresiuni, iar cursurile sint total compromise pentru ca un alt copil ar avea o afectiune psihica. Si asta zi de zi, vreme de doi ani scolari. Cine ar rezista? Cu alte cuvinte, revolta parintilor ai caror copii indura toate acestea de atita amar de vreme este mai mult decit explicabila. Inexplicabila este insa lipsa de reactie a autoritatilor si ma refer la Consiliul Profesoral, conducerea scolii, Inspectoratul Scolar General si nu in ultimul rind Directia de Protectie a Copilului. In ceea ce priveste ultima dintre autoritatile enuntate trebuie subliniat ca Alexandru Sculschi, directorul acestei institutii, s-a aparat printr-o intrebare retorica: "Directia raspunde pentru indisciplina copiilor din scoli?" Este la mintea cocosului ca nu. Atunci, a cui este raspunderea pentru ce se intimpla zi de zi de doi ani incoace intr-o clasa de la Scoala "Ion Bancila"? A profesorilor, a conducerii scolii, a Inspectoratului Scolar?" "Inspectoratul Scolar ne-a trimis la Protectia Copilului si invers", au tipat parintii in urma cu doua zile, cind au luat decizia de a nu-si mai lasa copiii la scoala. Asadar, se paseaza responsabilitatea de la o institutie la alta. Si totusi, directorul Sculschi a precizat ca respectivul elev problema are "un comportament cu o usoara devianta, dar cadrele didactice, parintii pot atenua un asemenea comportament". Acesta fiind verdictul rezultat in urma evaluarii psihiatrice, Sculschi are dreptate: parintii, de fapt tatal, caci mama este plecata in Italia, si profesorii, in frunte cu conducerea scolii, poarta, cel putin teoretic, intreaga raspundere. Altfel spus, copilul nu