Indiferenta afisata fata de euro-alegeri scoate din nou la iveala profunda criza de reprezentativitate a romanilor. Cu exceptia traficului infernal de la orele de virf, Romania este o tara linistita, desi ne aflam in plina campanie electorala pentru alegerea celor care ne vor reprezenta in Parlamentul European - o campanie pe cale sa treaca neobservata. Ne mai impiedicam de cite un panou de afisaj stradal, sarac in postere, cu figuri care incearca sa ne insufle increderea ca totul va fi bine daca le stampilam numele pe buletinele de vot. Dar cum ne vor reprezenta acesti ilustri necunoscuti in cea mai importanta institutie europeana? Explicatiile lipsesc aproape cu desavirsire din discursurile lor, practic inexistente. In aceste conditii, misiunea candidatilor in legislativul de la Strasbourg e greu de imaginat cum va fi, cita vreme nici actualii eurodeputati nu reusesc sa-si faca cunoscuta activitatea. Or, aschia nu sare departe de trunchi: si in Parlamentul de la Bucuresti e degringolada la capitolul realizari. In schimb, de la cei 35 de europarlamentari romani asteptarile sint mari. E drept ca vocile lor se dilueaza puternic printre ceilalti 750 de alesi, dar o pozitie comuna - cum ar fi putut fi, de exemplu, luni, cind Parlamentul Europei a discutat decretul italian de expulzare - ar fi facut, cu siguranta, mai mult decit o plimbare electorala pe coclaurile patriei, cu zimbetul pe buze. Asa se explica dezinteresul, deloc surprinzator, al alegatorilor fata de cei 35. Dar cu totul inexplicabila este lipsa de vlaga a partidelor implicate, care par sa-si menajeze fortele pentru alte alegeri. Cel mai mare efort depus de formatiunile politice pina acum a fost gasirea de candidati. Calitatile necesare acestora au masacrat listele electorale, astfel ca putini au trecut testul corectitudinii si al notorietatii. Chiar si asa, CNSAS a facut "victime" printre cei ramasi, scot