De unde numele bomboanelor de ciocolată Carpaţi, cele care se găseau în cofetăriile bune din centrul Bucureştiului, până şi în plină austeritate a anilor "80? Ce avea în comun conotaţia De unde numele bomboanelor de ciocolată Carpaţi, cele care se găseau în cofetăriile bune din centrul Bucureştiului, până şi în plină austeritate a anilor "80? Ce avea în comun conotaţia naţional-comunistă a denumirii cu deliciul şi fantezia compoziţiei de pralină? Aceste capodopere baroce de ciocolată fină, deopotrivă moi şi crocante, dulci şi amare, ar fi meritat poate un nume mai exotic şi mai sonor decât banalul Carpaţi.
În anii comunismului, numele de Carpaţi mai era purtat de: un camion, o ţigaretă cu, respectiv fără filtru, câteva unităţi de turism şi vreo duzină de uzine... Tot ce se iţea mai "de vârf", mai de "cote înalte" în economia socialistă era pasibil să primească numele înălţimilor muntoase ale patriei.
Dar să botezi cea mai delicioasă bomboană de ciocolată din târg (în afară poate doar de trufă…) cu acest nume plicticos de conformist părea multora dintre noi o greşeală de gust care se resimţea în gustul propriu-zis al cofetului!
De fapt, transformarea toponimului Carpaţi în "cioconim" ascunde o subtilitate mai fină, perceptibilă poate mai bine în zilele noastre de sastisire consumeristă.
O posibilă revelaţie ne poate veni de la batonul de Toblerone. Celebra ciocolată elveţiană cu nuga face parte dintre obiectele cu design unic în lume. Forma sa trifaţetată este atât de specială încât a devenit un standard de comparaţie. Mai nou, diverse alte obiecte în formă de prismă triunghiulară sunt denumite în jargon "toblerone", aşa, ca substantiv comun. Designerii comerciali ştiu: un toblerone poate fi un preţar de carton, de agăţat în raftul supermarketului; poate fi un pliant de meniuri de aşezat vertical pe mesele de restaurant; poate fi un