Nu suntem prima tara politic dezbinata din Europa, dar suntem unici in ce priveste incapacitatea de a raspunde la provocari precum cele create de presedintele Moldovei, tovarasul Voronin, sau unor situatii demult previzibile precum cele din Italia.
Nu vorbesc aici de competenta celor implicati direct, cum ar fi diplomatii. Toata lumea da vina pe ei, dar de data asta lumea nu are dreptate. Ca sa poti sa iti reprezinti tara, ai nevoie de un mandat puternic in asemenea situatii. Or, zilele astea nimeni nu are nici un fel de mandat.
Ambasadorul in Italia a luat-o rau cand a incercat sa fie atlanticist (nu era constient ca aceasta politica nationala devenise intre timp doar basesciana) si probabil ca s-a invatat minte.
Ca reprezentantii nostri sa poata face ceva e nevoie de pozitii nationale clare sau asumate, altfel, in instabilitatea noastra politica in care fiecare isi pazeste scaunul, nimeni nu are curajul initiativei, care se poate transforma intr-o catastrofa pentru cariera personala.
Dupa cine sa te iei? Presedintele nu gaseste intrare la TV, deci poate nu e asa de tare sa iti tina spatele. Ministrul de Externe, ieri adulat de toata presa si invitat sa isi dea cu parerea la subiecte asupra carora nu a avut niciodata vreo competenta, este azi linsat de presa pentru exact acelasi motiv. Ce autoritate mai are el la ora asta in propriul minister?
Culmea este ca pozitiile partidelor fata de problematica externa sunt foarte apropiate in Romania. Raspunsurile la chestionarul privitor la ideologia partidelor noastre distribuit de SAR partidelor principale arata in general un consens asupra temelor cele mai importante (vezi pe www.sar.org.ro).
Toate partidele sunt pentru o relatie de parteneriat critic cu Statele Unite, deci nu mai suntem yesmen-ii de pe timpuri. Toata lumea vrea sa aducem si Balcanii de
