O sublima, chiar daca intirziata, dar cu atit mai mult necesara intilnire dintre Guvernul Romaniei si poporul roma-roman a avut loc la Roma. Nici mai mult, nici mai putin, la Accademia di Romania, pe unde au calcat stralucitii pasi ai unor eminente intelectuale autohtone, dar unde au si innoptat, puiat si clocit numeroase neamuri si beizadele securiste, mai mult sau mai putin roma-romane.
Raposatul regretatul nostru prieten prof. dr. Marian Papahagi, un mare italienist, dar si umanist renascentist de anvergura europeana, ager-destoinic-eficient director al pomenitei institutii, se intoarce in mormint si cumva este scutit de spectacolul popular al rendez-vous-ului dintre cele doua componente ale unei natiuni: neamul si conducerea lui.
Nu stim a cui a fost ideea locatiei acestei intilniri istorice dintre Dl Infractor Urmarit International Costel Argint si prim-ministrul, ministrul de Externe si alti oficiali eiusdem farinae, dar pupaceala reciproca si generala a lasat un gust acru-amar. „Ne-a“ lasat, adaugam cumva stingheri, din lipsa de stinghereala generala. Din ce se vedea pe micul ecran, se pare ca restul populatiei participante se simtea chiar foarte bine, firesc si natural degajat la Accademia di Romania, loc pus pe roate culturale si burse de studiu de catre prestigiosul profesor clujean, dupa ce fusese asezat ani in sir pe butuci de colhozul serviciilor aciuate acolo.
Acolo, la Roma, Marian Papahagi a si murit, subit si nedrept, la doar 50 si un pic de ani. „Un popor fara cultura poate decadea in stadiul de populatie“, deplingea cu entuziasmele si naivitatile sale marele om de cultura Constantin Noica, greu de presupus ca ar fi putut ajunge in timpul vietii acolo unde Signor Costel Silver se plimba nonsalant si schimba temenele si salamalecuri cu reprezentantii de frunte ai Romaniei ajunsi la Roma sa intareasca si consfinteasc
