Participarea indiana la colocviul de la New Delhi e prestigioasa: multe nume mari, pe care le voi regasi si pe coperta unora dintre volumele expuse spre vinzare la standul din curte, unde se mai vind obiecte cu insemnele universitatii, produse delicat, cu simt estetic si discretie. imi spune Profesorul Batabyal, amfitrionul nostru, ca pericolul ideologic cel mare il reprezinta comunistii, foarte influenti in Kolkata, unde vom ajunge. El insusi – continua – a decis sa preia un post la universitate pentru a intari aripa liberala, tutelata in sala de catre doamna Mridal Mukherjee, directoarea Bibliotecii Jawaharlal Nehru, unde se va organiza sesiunea inaugurala a colocviului, onorata si de catre E.S. dl Vasile Sofineti, ambasadorul Romaniei in India: masiva, zimbitoare, vorbitoare impecabila de engleza si de alte citeva limbi, Mridal Mukherjee mingiie duios vasul de Corund pe care i-l daruiesc, urcind la tribuna cu voiosia declarata a „mielului care merge la taiere“, pentru a vorbi, decomplexat si substantial, despre dilemele nationalismului local postbelic, in raport cu fundamentalismul si cu etnicismul nationalist inertial.

Sub aspect ideologic, viata publica indiana e puternic marcata de comunalism, care spune, in esenta, dupa definitia furnizata de catre Bipan Chandra – si el prezent la colocviu –, in volumul colectiv India’s Struggle for Independence (1987-1989), ca fiecare entitate religioasa dezvolta atitudini sociale, culturale si politice specifice, aglutinarea fiind imposibila, chiar daca cineva ar impune-o discretionar. Predeterminarea religioasa a socialului si a politicului duce la toleranta si diversitate, India functionind azi ca o natiune plurala, cu granita dintre „majoritari“ si „minoritari“ estompata, pentru simplul motiv ca nu ponderea numerica a unui grup religios anume determina articularea sa in sistemul politic global, pe logica eur