>> Dorinţa de a face mişcare sau de a urmări o competiţie sportivă îşi are originea în comportamentul urban al bărbatului. Satisfacţia şi sentimentul de bine pe care le induce o emisiune >> Dorinţa de a face mişcare sau de a urmări o competiţie sportivă îşi are originea în comportamentul urban al bărbatului.

Satisfacţia şi sentimentul de bine pe care le induce o emisiune sportivă contribuie şi la construirea masculinităţii bărbatului, susţin psihologii. Un studiu al Fundaţiei de Atletism pentru Amatori din Los Angeles arată că aproximativ 98% din băieţii cu vârste între opt şi 17 ani sunt mari consumatori de emisiuni şi de presă sportivă. Ei se transformă treptat, la maturitate, în mari microbişti.

Plăcerea bărbaţilor de a urmări, dar şi de a practica un anumit sport îşi are rădăcinile în trecut, în Vechea Grecie. În acea perioadă se organizau olimpiade sportive în care bărbaţii trebuia să îşi arate aptitudinile şi forţa, aceasta fiind o formă de manifestare a bărbăţiei. "În prezent, sportul este o formă socializată, rafinată, de manifestare a forţei fizice.

Chiar dacă în epoca modernă nu se mai pune accentul pe forţa fizică, fiind căutate mai mult capacităţile intelectuale, sportul a rămas în prim-plan pentru majoritatea bărbaţilor", a afirmat psihologul Andrei Chiriac.

Nu contează atât sportul în sine cât atmosfera

Pasiunea pentru sport este greu de înţeles pentru majoritatea femeilor. Bărbaţii o asociază cu plăcerea partenerei de a face cumpărături. Aşa că, de cele mai multe ori, există o înţelegere tacită între soţi. Când soţul se uită la un meci, soţia îşi petrece timpul cu prietenele sau poate merge la cumpărături. Este o situaţie în care ambii parteneri au de câştigat.

Pentru alţi bărbaţi, urmărirea unor programe sportive este singura cale de a rămâne în contact cu pasiunea pentru un anumit sport, pasiune pe care nu o