Din aceasta dimensiune razbat, sporadic, voci stinse si fragmente de imagini. Afisele de pe stalpi sunt singurele semne ca ne aflam cu cateva zile inaintea unui scrutin. Dar si pe acestea parca le-am mai vazut candva, in 2004, in 2000?
Poate ca am devenit atat de dependenti de violenta polemicilor electorale la limita agresiunii din anii precedenti, de implicarea frenetica de partea unui candidat sau a celuilalt, incat civilitatea ni se pare neinteresanta. Lipsesc insa pana si ingredientele unei campanii obisnuite intr-un sistem pluripartit, precum confruntarile televizate intre candidati.
Desi presupusa fapta a romanului Mailat in Italia ar fi fost un prilej excelent sa-si faca publicitate si sa ne familiarizeze cu punctele lor de vedere in chestiunea migratiei fortei de munca sau a integrarii romilor.
Campania pentru primele euroalegeri are un singur plus: i-a scos la suprafata pe tinerii lideri ai romilor pana acum ascunsi opiniei publice de figura pesedistului Madalin Voicu, un fals reprezentant al comunitatii.
Senzatia de irealitate pe care o incercam multi este data de caracterul atipic, noncompetitional, al acestei campanii. Rostul campaniei intr-o democratie este acela de a cristaliza si de a forma opinii politice si optiuni de vot. Or, alegatorul roman a fost in buna masura privat de aceasta posibilitate.
Nu a avut sanse sa compare, sa evalueze si sa aleaga tocmai pentru ca partidele s-au ferit ca dracul de tamaie de orice intalnire in spatiul public. O atitudine surprinzatoare, tinand cont ca euroalegerile au in Romania o miza in plus: reprezinta si startul pentru localele si generalele din 2008. Comportamentul nonconfruntational al partidelor are ca efect dezinteresul alegatorilor.
Ei se intreaba probabil de ce s-ar deranja pentru un scrutin caruia nici macar politicienii nu-i acorda im
