Pentru o curăţire cât mai bună a acestor textile există multe soluţii, dar şi mulţi specialişti în domeniu. Zeci de riscuri îi pândesc pe posesorii de covoare, atunci când se Pentru o curăţire cât mai bună a acestor textile există multe soluţii, dar şi mulţi specialişti în domeniu.

Zeci de riscuri îi pândesc pe posesorii de covoare, atunci când se hotărăsc să le redea aspectul proaspăt şi culorile vii. În cazul în care curăţirea este făcută "după ureche", riscăm o serie de deteriorări - de la curăţirea neuniformă până la "arderea" (oxidarea) fibrelor covorului pe porţiuni mai mari sau mai mici.

În anotimpul rece, spălarea covoarelor nu mai reprezintă o soluţie de a le reda aspectul iniţial. "Timpul lung de uscare, asociat cu depozitarea lor într-un mediu neadecvat pot dăuna rezultatului pe care dorim să-l obţinem. Întinderea covoarelor pe jos, în uscătoriile de bloc sau în camerele mai puţin folosite din locuinţă nu rezolvă problema umezelii, deoarece unui covor din lână pură îi sunt necesare şi 7-8 zile pentru a se usca.

Chiar şi aşa, oxidarea materialului din care este confecţionat va aduce cu sine un miros specific.

Prin urmare, rezultatul final nu va fi cel dorit", a explicat Dan Săndulescu, inginer textilist. El atrage atenţia şi asupra mijloacelor empirice de curăţare a covorului. "Cei mai mari dăunători ai covoarelor sunt solvenţii volatili - acetona, alcoolul, eterul, benzina, dar şi apa caldă şi sarea. În timp ce solvenţii ar putea ajunge să scoată nu doar petele, ci şi culorile, curăţirea cu apă caldă sau sare nu fac decât ca pata să devină mai aderentă în fibrele covorului", spune Săndulescu.

Tehnologie de vârf pentru covoare obişnuite

Tratamentul cu spumă uscată şi semiuscată este principalul mijloc de curăţare a covoarelor. Dar, pentru a beneficia de el, trebuie să se apeleze la firmele specializate în curăţenie