» Incercam astazi, la douazeci de ani de la revolta anticomunista din Brasov, sa va prezentam si victimele colaterale ale gestului eroic de a protesta impotriva sistemului comunist.
Pe 15 noiembrie 1987, peste 10.000 de brasoveni au protestat la dresa regimului comunist. Flacara protestului a fost un grup de circa 400 de muncitori de la Steagul Rosu, nemultumiti ca nu isi primisera salariile. A doua zi dupa protest, zeci de manifestanti au fost retinuti. Dupa o judecata publica sumara, acestia au fost deportati in localitati indepartate. Sanctiunea s-a rasfrant si asupra rudelor celor judecati. Cu ajutorul purtatorului de cuvant al Asociatiei ,,15 noiembrie ‘87", Florian Balea, am reusit sa gasim marturii ale sotiilor, fratilor sau copiilor celor deportati. Va oferim in continuare o parte dintre aceste marturii.
Aureliu Bejenariu:
"La Bucuresti, fratele meu a fost batut in fiecare zi".
Aureliu Bejenariu, fratele unuia dintre deportatii din 1987, a rememorat momentul de acum 20 de ani. "Pe 14 noiembrie seara, pe la 22.30, am ajuns la lucru. In dulap era fluturasul de salariu. De la un timp se tot retinea din salariu. La inceput mai putin, apoi din ce in ce mai mult. De data aceasta, retinerile erau aproape de 30% din salariu. Noi lucram foarte mult in perioada aceea. Nu stiu daca si eficient, dar lucram. Dupa ce ca ne descurcam ca vai de capul nostru, viata era grea, toti aveam datorii, ne mai luau si din bani. Nemultumirea mocnea in fiecare. In aceste conditii n-am mai lucrat. Dialogul cu seful de sectie, Ghelase, n-a dus la nimic. Din contra, mai tare ne-a suparat. Au fost mai multe interventii ale lui Dan Ioan si serb Ion, care erau mai bine informati. Raspunsul lui Ghelase a fost: "Capul plecat sabia nu-l taie". I-am spus ca stim si noi proverbe. Toata noaptea n-am lucrat. Dimineata am iesit in fata sectiei. A venit din nou a
