Cristian Mihai CHIS
De joi, dupa 12, peretii parlamentului raman singuri si reci. Scruteaza coridoarele, in cautarea unui suflet cald, adulmeca dupa pasi ingandurati si teancuri de legi la subtiori, dar nimic. Nici o mangaiere.
Din cand in cand, tantile care fac curat mai freaca o carpa de marmura, cautand un strop de praf. Dar nici praf nu mai este. Cand s-au repezit afara, ca o clasa de elevi auzind clopotelul, o furtuna electrica a luat cu ea toate particulele.
In miezul deznadejdii, cate-o umbra se prelinge. Inimile din piatra tresar, pline de speranta. Dar nu sunt ei. Sa-i vada venind, ar mai trai o viata. E numai cate-un sofer nerod, trimis dupa cate-o papornita uitata sub bancuta.
Acasa! Din avion, rapid la postul local, unde au emisiune. "Demitizarea exhaustiva si relational caduca. Incongruenta fenomenologica si introspectiv cromatica".
Vineri, domniile lor au conferinte de presa. Raportul catre presa somnoroasa e facut rapid, pe caprarii. In primul rand ce au adoptat pe comisii - jumatate din articolul la legea puilor de gaina, unde au trecut amenzi grele pentru gospodinele care lasa portita deschisa, tentand raceala spre grumazurile plapanzi.
Apoi plenurile au strigat la portari sa inchida usile, ca trage curentul. Vin interpelarile de ce nu nationalizeaza statul intreprinderile privatizate pe doi lei, ca sa nu ajunga zeci de mii de alegatori in pragul mizeriei?
Iar la final, dar nu cel mai putin importante, initiativele sa se acorde majorari de suta la suta pentru pensionari, sa li se creasca mamelor cu copii indemnizatiile cu o mie la suta, sa fie scutiti de impozit cetatenii pana in 40 de ani, sa se planteze pruni pe marginea drumurilor, sa li se dea tractoare moca tuturor agricultorilor (cu forta, daca nu vor ca n-au pamant, sa aiba cu ce sa se plimbe), sa se desfiintez
