Dupa Revolutie, foarte multi oameni au vrut sa devina politicieni. Unii au intrat in politica fie de nevoie, fie din oportunism. Putini din convingere. Au simtit ca pot sa castige usor, urcand in structurile de conducere ale unor organizatii politice, fara sa dea prea mult. Asa s-a ajuns la o clasa politica pestrita, dominata de personaje care au format gusterismul politic. Sa fiu bine inteles, nu ma refer la simplii cotizanti ai unui partid sau altul. si nici la oamenii cu traditie politica in familie. Nu este cazul. Tot respectul, inclusiv pentru figurile care au suferit condamnari din cauza ca au avut alte convingeri decat cele ale comunistilor. Exemplul lor a fost urmat insa de prea putini. Din pacate, acesta este adevarul. Au existat incercari, insa majoritatea celor care au dorit sa le calce pe urme personalitatilor din partidele istorice nu au putut sa se desparta definitiv de ideologia PCR. Numele lor sunt cunoscute. La fel si insuccesele in calitate de parlamentari. Trecutul a fost negat permanent din dorinta de a rupe orice legatura cu o perioada care nu le face cinste. Partidul i-a facut oameni mari, iar acest lucru este recunoscut. De cate ori sunt intrebati cu ce se ocupa, gusterii raspund imediat: "Sunt politician". In mintea parvenitilor asta ar insemna ceva mai mult decat oricare meserie existenta pe pamant. Analizati reactia de ieri a lui Bogdan Olteanu si veti intelege cat de intinsa este incompetenta. Alesii vorbesc de stiinta economica, de reforme si doctrine, inclusiv de morala si etica, in conditiile in care nu au dovedit ca sunt utili in cea mai importanta institutie a statului de drept – Parlamentul. Tot ei, gusterii politici, sunt primii care arunca samanta de scandal. O fac intentionat, cu scopul de a impiedica schimbarea unui sistem invechit cu unul mai performant. Se opun vehement oricarui demers juridic atunci cand legea este incalca