Alfred Dumitriu traieste si sculpteaza la Campina, cocheta asezare cocotata pe polita piemontana din stanga raului Prahova, cam la o suta de kilometri de Bucuresti. Unde, cu mai bine de un sfert de secol in urma, absolvea Universitatea de Arte la clasa eminentei sculptorite Geta Caragiu. Si unde, mai recent, in somptuoasele spatii de la parterul noului sediu al BRD-Societe Generale, artistul a etalat o impozanta si plina de miez colectie de creatii tridimensionale si parietale, modelate in bronz si siluminiu, comentata si in pagina publicatiei noastre.
Cu putin timp in urma, un popas in orasul inveteratilor petrolisti campineni m-a purtat si prin atelierul si ograda artistului. Dupa ce, in prealabil, trecusem pe langa uriasa si originala Troita dintr-un trunchi de lemn de la intrarea in urbe, cam putrezita azi la "radacina" (si care ar cere transpunerea in alt material, mai durabil) si pe langa exceptionala interpretare plastica a portretului lui Hasdeu - unul dintre patronii spirituali ai orasului. Ambele lucrari monumentale poarta semnatura lui Alfred Dumitriu.
Acolo unde traieste si lucreaza, spatiul este populat de o intreaga galerie sui-generis de fapturi durate in metal (mai ales) si piatra, intr-un ambient sculptural pedant randuit pe peluza din fata casei, pe flancul interior al gardului de incinta si, inspirat si spectaculos, printre pomii fructiferi din livada casei. O ofranda sculpturala ce ar putea innobila numeroase spatii publice, deschise sau de interior, daca ar exista intelegerea si bunavointa comunitatilor carora le sunt destinate indeobste creatiile artistilor.
Si, pentru ca, cel mai adesea, astfel de lucrari, mai cu seama cele de dimensiuni monumentale, si-ar pierde ratiunea de a fi sub valul nepasarii si ignorantei comunitare, ele pornesc singure in cautarea unui loc de supravietuire. Este, desigur, un fel de a spune,
