N-as fi vrut sa scriu despre cazul "Cioroianu", pentru ca il cunosc de ceva vreme pe simpaticul istoric, dar, pe de-o parte, subiectul mi se pare de neocolit, iar pe de alta, la cate a tras pana acum de pe urma declaratiilor lui prostesti, inca o reactie chiar ca nu mai conteaza pentru el.
Pentru mine e important, insa, sa-ncerc sa explic putin ce se-ntampla cu adevarat cu acest om, in legatura cu ce se-ntampla cu noi toti.
Cazul „Cioroianu” are multe radacini. Una dintre ele e fara-ndoiala politica. Adrian Cioroianu e unul dintre putinii liberali din afara nucleului Patriciu care-au decis sa ramana in PNL in momentul des-partirii grupului Stolojan. In acel moment m-a surprins hotararea tanarului istoric: locul lui natural mi se parea alaturi de intelighentia liberala disidenta.
In acelasi mod, cu un deceniu si jumatate in urma, fusesem surprins sa-l aflu pe Adrian Nastase langa Iliescu, in cea mai joasa regiune a politicii de atunci, dupa ce apele incepusera sa se desparta si cei mai multi oameni cultivati si inteligenti se-ndreptasera spre zonele democratice. Mereu exista niste explicatii ascunse in aceste cazuri.
Mai intotdeauna e vorba de un oportunism bine calculat care, in forma sa cea mai primitiva, suna cam asa: „Voi merge cu cei puternici, in ciuda parerilor si convingerilor mele, pentru ca nu vreau sa fiu un loser”.
Adrian Cioroianu n-ar fi putut suporta relativa obscuritate a celor indepartati de partidul-mama: el devenise o vedeta mediatica si un om politic de viitor, obisnuit sa evolueze sub reflectoare. A ramas langa cei care-i promiteau o ascensiune rapida.
Care s-a si produs in momentul in care Partidul Liberal a ramas (aproape) singur la guvernare si cand resursele umane ale guvernului s-au redus drastic. Aflat in acuta criza de oameni, Tariceanu a riscat plasarea in ministere imp
