Opera memorialistică a lui E. Lovinescu a fost dispusă de autor în patru volume, apărute pe parcursul unui deceniu: Memorii. 1900-1916, la Editura Cugetarea din Bucureşti (1931), Memorii. 1916-1930, la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1932), Memorii, III, la Editura Adevărul din Bucureşti (1937) şi Aqua forte, la Editura Contemporană din Bucureşti (1941). Lovinescu atrage atenţia de la bun început asupra dublului aspect, memorialistic şi portretistic, al scrierii sale (prefaţa la volumul I) şi dă celui de-al treilea volum subtitlul Portrete şi scene din viaţa literară, precizând totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puşi anterior în pagini şi criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic şi portretistică morală". În prefaţa la Aqua forte este evocată posibilitatea apariţiei unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după volumul al doilea, oferind imaginea personalizată a ultimei decade, într-o rotunjire a epocii literare 1900-1940. Proiectul nu a mai putut fi materializat.

Lucrul a fost început, conform unei notiţe din "Viaţa literară", în noiembrie 1929, criticul plecând într-o călătorie la Paris anume pentru a lucra pe acest şantier memorialistic. Într-o însemnare din data de 31 ianuarie 1930, într-o pagină a Agendelor, el arată că s-a întors din Franţa după o şedere de o lună şi o săptămână. Rezultatul: "patru caiete de memorii antume, scrise în mare febră şi activitate, dar asupra cărora am mari îndoieli; caietul I a trebuit refăcut în întregime". (De precizat că, mai ales în primul volum memorialistic, apar fragmente din volumele de Critice, desprinse şi revizuite în grade variabile de către autor.) Tot din cuprinsul Agendelor reiese că Lovinescu a măsurat impactul Memo