Am tot incercat locuri noi in ultima vreme. Am tot vanat tendintele si meniurile fiecarui bar in parte. Majoritatea au nume inventive si un "je ne sais quoi" aparte.

Insa de data aceasta mi-am impus sa-mi ignor curiozitatea si sa aleg un local mai vechi. Voiam sa vad cum se descurca "veteranii" in fata concurentei "trendy". Asa ca intr-o luni seara am decis sa merg in Edgar's Pub, pe Quinet, langa Universitate.

Sunt mai bine de 6 ani de cand am fost aici prima data. Ma atrasese atunci alura sa Irish/British precum si ideea de pub.

Decorul e aproape neschimbat - in genul tuturor localurilor care poarta nume de pub. Sunt multe grinzi de lemn inchis la culoare, sunt mese joase cu canapele (tot din lem) si scaune (mai mult practice decat confortabile). Dar sunt si mai multe tejghele cu scaune inalte care te invita sa stai ca la bar.

La parter sunt doua incaperi comunicante care descriu cel mai bine atmosfera unui pub englezesc. Mesele sunt dispuse in asa fel incat sa poti avea (cand vrei) intimitate, dar nu sunt nici prea distantate, ca sa poti socializa.

O lumina destul de difuza se raspandea in toata incaperea. Lampadarele galbui de pe pereti parca voiau sa adanceasca senzatia de "oldish" - un pub in care nu vii pentru luminozitate, ci pentru un pranz sau la o bere, pe seara, intre prieteni.

Firidele abia perceptibile din pereti erau "mascate" de niste vitralii false care inveseleau atmosfera. Acestora li se adaugau reclamele reprezentative pentru un pub. N-ar fi putul lipsi numele cunoscutelor marci de whiskey la fel cum n-ar fi putut sa lipseasca berea, chiar daca unele dintre reclamele inramate pomeneau nume destul de frantuzesti.

La bar era agitatie tot timpul. Asta pentru ca barul era plin. Era prima seara a saptamanii si abia am gasit un loc liber, mesele neocupate inca fiind rezervate (aveam sa descopar mai tarziu) c