In discursul de intronizare spunea ca "in lipsa credintei, lumea se reduce la matematica". Afirmatia, atit de adinca, - un indemn la meditatie si spiritualitate - poate fi privita si altfel. Dintr-o anume perspectiva, multimea poate fi pastorita matematic. Succesiunea la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Romane a survenit intr- un moment pe de o parte tardiv, iar pe de alta parte adecvat vremurilor. A fost tardiv pentru ca Biserica Ortodoxa a ratat oportunitatea de a se pronunta prin vocea intiistatatorului ei asupra unor evenimente esentiale ale perioadei post-decembriste. BOR nu a condamnat mineriadele, nu a luat atitudine in legatura cu preotii si mirenii care au colaborat cu fosta Securitate, nu a criticat derapajele nationaliste si xenofobe, nu a avut un cuvint de spus asupra noilor realitati sociale de dupa 1990. Altfel spus, ultimii 17 ani, indeobste considerati ani de confuzie, lipsiti de repere valorice, ani in care s-au impus ca modele figuri blamate astazi, BOR a evitat sa arbitreze, sa faca apel public la valorile traditionale, sa fie un ghid pentru cei derutati. Motivele sint multiple si reflecta, in ultima instanta, faptul ca Biserica paminteasca este facuta din acelasi aluat din care sint plamaditi enoriasii si traieste in devalmasie cu acestia tranzitia cetoasa, spaimele, saracia, lacomia si coruptia postcomuniste. In acest rastimp, insa, BOR nu s-a ingrijit de propriile-i slabiciuni, nu s-a curatit, nu s-a autojudecat, nu si-a creat mecanisme si instante care sa-i indeparteze din curte ce este rau si sa identifice partea buna a lucrurilor, reperele proprii de urmat. Nefiind concurata, beneficiind de complicitatea si de ajutorul statului, BOR a ramas ortodoxa in sensul lipsei de schimbare, in conditiile in care anii de comunism i-au afectat nociv fibra vitala. O singura alta institutie din Romania, cocolosita de toate guvernarile de pina acum,