Un conducător de ţară sau de imperiu, când moare de moarte bună, decesul lui devine mai important decât propria sa viaţă.
Dacă trage să moară, dacă agonia lui durează, se dau mai întâi comunicate medicale, se trag eventual clopotele, zvonul, pornit într-o zi, cuprinde întreg teritoriul ţării... şi se zice că şeful moare azi. Dar nu-i după el, după răposat.
Decesul nu se anunţă pe loc.
Lupta pentru succesiune încă nu s-a terminat. Se mai fac aranjamente pro şi contra, iar MORTUL trebuie să mai aştepte o zi şi încă o zi, multe zile la rând, mai viu ca niciodată.
Lumea ştie că e mort, a aflat. însă sfîrşitul din atâtea şi atâtea pricini, n-a fost încă declarat oficial.
E una din tacticele funebre ale regimurilor totalitare. Stăpân e pe viaţă. Stăpân e pe moarte. încercând astfel să-şi supună şi natura, când în joc nu sunt nişte scopuri concrete.
Dar, noi suntem mai modeşti. Neculce notează:
Cantemir-vodă, după ce-au murit, ţinutu-l-au mort tăinuit o zi şi o noapte, păn s-au gătit cărţile de-au făcut harzuri de la ţară la Poartă...
Pârghiile puterii se pun în mişcare. Se anunţă că urmaş la tron va fi feciorul răposatului, tânărul Dimitrie Cantemir...
Atunce au spus a tot nărodul c-au murit Cantemir-vodă...
Norodul, prost. De unde, nerod. Bun de manipulat şi de minţit. Dar, ca să fim drepţi, are el în viaţă alt scop decât să se înmulţească, - să bea, să mănânce, să tragă chefuri la nunţi şi chiar parastase...
Să-i înţelegem pe hatmani, pe vătavi, vistiernici şi postelnici, dacă prostimea n-are alt ideal, dacă stă aţipită între ziua de azi şi ziua de mâine.
Turcul-aga, văzînd că strigă cu toţii într-un cuvînt, au luat un căftan ş-au pus în spateli lui Dumitraşco beizădeao. Ş-au şezut amîndoi în scaone. Ş-au început a da din puşci şi a dzice surlele, şi toţi boierii şi slujitorii, căpeteniil
