Nu doar cimitirul vesel e loc de pelerinaj pentru turişti la Săpânţa, ci şi casele din comuna asta. Fiecare gospodărie s-a transformat într-un muzeu Câte case, atâtea muzee. Şi câte
Nu doar cimitirul vesel e loc de pelerinaj pentru turişti la Săpânţa, ci şi casele din comuna asta. Fiecare gospodărie s-a transformat într-un muzeu
Câte case, atâtea muzee. Şi câte muzee, atâţia muzeografi. Aşa e la Săpânţa. Ca să nu ziceţi că aici numai cimitirul vesel e "vedeta" locului. Am descoperit şi altceva. Ţăranii au avut ideea să-şi facă în casă un muzeu. Şi vin străinii, vin şi turiştii români, toată lumea vizitează muzeele astea. Sunt locuri în care găseşti amintiri de familie. De sute de ani. De la linguri şi străchini până la ştergare, cergi, perne şi mobilă. Plus fotografiile bunicilor şi străbunicilor.
Mi-a spus un om al locului, când eram în Sighetu Marmaţiei, despre sutele de muzee din Săpânţa. Şi cum distanţa între cele două localităţi e mică, hai s-o vedem şi p-asta. Ajungem cu bine şi bat la prima poartă care îmi iese în cale. O bătrânică îmi iese în cale şi mă pofteşte la ea în bătătură, apoi zâmbeşte când aude pentru ce am venit. Stai aşa, nu trebuie să te grăbeşti.
M-a pus gazda mai întâi la masă, la o cafeluţă, să mă încălzesc, că era o dimineaţă friguroasă, ca de noiembrie. Ritualul e acelaşi cu fiecare călător ajuns la Săpânţa. Vară sau iarnă, trebuie să te scuturi de praful banalităţii cotidiene, că nu intri aşa, cu "bocancii", în trecutul familiei, în camera secretelor, "camera cu rudă", cum îi spun localnicii, locul sacru, acolo unde se păstrează tot ce au lăsat în urma lor trăitorii de sute de ani ai acestor meleaguri.
Prezentarea muze ografului
Ca un adevărat muzeograf, Ioana Stan, femeie la 69 de ani, îmi spune că în fiecare casă din Săpânţa există o cameră specială. Fie casă veche, din lemn, fie casă nouă, din bet
