Desi al doilea razboi mondial (1939-1945) s-a terminat la 9 mai 1945, prizonierii de razboi romani internati in lagarele din Germania au fost repatriati cu dificultate. Dr. capitan (r) Ludovic Abraham, eliberat din lagarul de la Dachau in mai 1945, a fost trimis de Consiliul roman al lagarului la Praga "cu scopul de a lua contact cu cercurile oficiale cehoslovace si romane in vederea repatrierii miilor de prizonieri romani", eliberati din diferite lagare din Germania. Doctorul Abraham a constatat ca, desi la Praga existau o serie de oficii ale altor natiuni, nimeni nu ii ajuta pe romani sa se repatrieze, din cauza "ca cehii nu aveau timp sa se ocupe de straini". In acest context, L Abraham a infiintat un Comitet Roman de Repatriere, cu sprijinul Ministerului de Interne si al Marelui Stat Major cehoslovac. Comitetul a functionat intr-o scoala, pana in august 1945 cand s-a mutat in cladirea consulatului roman, din str. Nerudova nr. 5, unde functiona si un birou al Crucii Rosii romane.
In perioada 20 mai 1945-31 decembrie 1945 au fost repatriati 35.214 romani, din care 14.648 deportati, 5.736 prizonieri de razboi, 8.983 muncitori si 5.847 evacuati. Pentru cei care nu se puteau deplasa a fost infiintat un azil, unde aveau posibilitatea sa se refaca intr-o luna de zile. Persoanele grav bolnave, mai ales femeile, au fost internate in diferite spitale si sanatorii din Praga. La plecare, primeau hrana rece, pentru trei zile, cu sprijinul Societatii de binefacere Catholicka Charita. De asemenea, fiecarui repatriat ii erau asigurate 250 de coroane si bilete de calatorie gratuite pe liniile ferate cehoslovace. Crucea Rosie cehoslovaca le oferea imbracaminte. Repatriatii calatoreau in grupuri de cateva sute de persoane, avand un conducator desemnat.
Romanii care s-au repatriat cu ajutorul Comitetului din Praga au fost identificati de o serie de fosti prizonieri,
