"Tot ce-am scris aş vrea să vă trimit". Această dorinţă a dumneavoastră, să ştiţi că nu mă sperie, chiar dacă am bănuiala că poate fi vorba de mii şi mii de poezii, şi toate transcrise de mână, şi toate într-un limbaj, cum vă spuneam, cu dificultăţi de tot soiul, dar atât de pur. Cine scrie precum vorbeşte, aşa cum de asemenea v-am spus, riscă prin forţa lucrurilor să nu se descurce niciodată cu legile ortografiei şi gramaticii. Vă faceţi o iluzie mare cât bunătatea dumneavoastră de om cu o vârstă periculoasă. Aţi scris toată viaţa, şi viaţa secretă de poet pe care v-aţi asumat-o cu toate enorme riscurile ei, cu singurătăţile şi mai ales cu pericolul de a rămâne izolat şi nebăgat în seamă vă pune în încurcătură. Acum nu ştiu ce-ar mai fi de făcut cu opera de rapsod popular pe care aţi strâns-o cu iubire. Virtuţile ei ţin de oralitate şi nicidecum de transcriere şi publicare în revistă sau tipărire ca atare într-o carte. Ar fi o hotărâre nerealistă şi chiar o mare greşeală să mă apuc să vă adaptez la limba literară curentă textele al căror farmec depinde tocmai de existenţa pe pagină a acelor "greşeli", care nu sunt ceea ce par şi care constituie viaţa şi asigură farmecul a ceea ce scrieţi. Operaţia de corectare silită la care m-aş înhăma cu drag dacă nu m-aş teme că v-aş face o mare stricăciune, n-ar fi lucrul cel mai greu. Cel mai greu lucru, imposibil aproape, este să vă fac să înţelegeţi că nu am voie de la Dumnezeul meu să vă derutez cu speranţe deşarte. Sfaturile mele sunt sfaturi omeneşti, pe care nu le puteţi, chiar dacă încercaţi, să le urmaţi "cu sfinţenie". V-am mai spus un lucru, şi anume că prin opera dumneavoastră avem de a face cu documente de limbă străveche pe care azi nu le mai găsim în circulaţie, pentru că toată lumea s-a şcolit, s-a corectat, a intrat uneori cu chiu cu vai în zonele cultivate. Aţi încercat din tinereţe să publicaţi în câteva revis